15 Mai – Ziua Internațională a Familiei: O privire psihanalitică asupra legăturilor care ne formează

Astăzi, de Ziua Internațională a Familiei, celebrăm nu doar o formă de coabitare sau o structură socială, ci o rețea profundă de legături afective, emoționale și inconștiente care modelează ceea ce suntem, cine devenim și cum ne raportăm la ceilalți. În munca noastră zilnică, alături de copiii și familiile care ne trec pragul, înțelegem că familia este mai mult decât un nucleu — este primul spațiu psihic în care ne conturăm identitatea.

Din perspectiva psihanalizei, familia nu este doar contextul în care creștem, ci și matricea în care se reactivează și se transmite — adesea inconștient — istoria emoțională a generațiilor anterioare. Copilul este purtătorul viselor, dar și al conflictelor nespuse ale părinților săi. În spațiul familial, traumele neprocesate pot deveni tăceri apăsătoare, iar iubirea autentică se poate transforma în presiune sau idealizare, dacă nu este reflectată și conștientizată.

„Nu există copil fără mediu.” – spunea Donald W. Winnicott, unul dintre cei mai influenți psihanalisti ai relației mamă-copil. Această frază simplă ne amintește că dezvoltarea unui copil este inseparabilă de calitatea legăturilor sale afective. Familia este acest „mediu” psihic primar în care copilul este susținut, oglindit, dar și provocat să crească.

Ce aduce psihanaliza în înțelegerea familiei?

Psihanaliza familiei nu caută să „repare” ceea ce este „stricat”, ci să aducă lumină asupra a ceea ce nu a fost spus, înțeles sau simțit până la capăt. Prin ascultare profundă și reflecție, încercăm să facilităm o întâlnire autentică între membrii familiei — o întâlnire în care fiecare voce are dreptul să fie auzită, fără a fi judecată.

Ne întâlnim adesea cu familii care vin în terapie împovărate de vină, anxietate sau suferință. Dar și cu speranța — tăcută, timidă — că lucrurile pot fi altfel. În acest spațiu terapeutic, începem să descifrăm împreună limbajul comportamentelor copiilor, sensul tăcerilor adolescenților sau fragilitatea părinților care încearcă să fie „suficient de buni”.

Familia ca spațiu de transformare

A vorbi despre familie, mai ales astăzi, înseamnă a vorbi și despre diversitate, despre forme variate de a fi împreună, despre provocări contemporane și despre nevoia urgentă de sprijin emoțional. Nu există familie „perfectă”, dar există familii dispuse să crească împreună, să se înțeleagă și să se vindece.

În numele echipei noastre de psihologi și psihoterapeuți, transmitem tuturor familiilor un gând de susținere: că fiecare dificultate ascunde o posibilitate de înțelegere, iar fiecare suferință — o cale spre reconectare.

Familia este primul spațiu în care învățăm despre iubire, despre pierdere, despre sine. Este acolo unde începem să visăm și, uneori, să ne temem să fim noi înșine. Iar în psihoterapie, încercăm să redăm fiecărui membru șansa de a fi văzut, ascultat și ținut — cu sens.

Astăzi celebrăm familia în toate formele ei, cu toate imperfecțiunile și frumusețea ei unică. Și reafirmăm angajamentul nostru de a fi alături, cu empatie și profesionalism, în fiecare pas către echilibru și sănătate emoțională.

Cu grijă și încredere,

„CREȘTERE ȘI ÎNCREDERE”

Centrul de consiliere psihologică și psihoterapie pentru copii și familii